1 ... 12 13 14 15 16 17 18 19 ... 26

 /  - Ion pachia tatomirescu I dum

səhifə16/26
tarix06.05.2018
ölçüsü2.21 Mb.

/

,

+ suf. -ism)
Polisigmismul este alitera]ia ob]inut@ prin repetarea lui s / }, în diferite situa]ii, dar cu condi]ia de a produce în receptor „induc]ia semantic-sincretic@“ a fo}netului frunzelor, valurilor, a }uierului }erpilor etc. Un „celebru polisigmism“ este ^nt$lnit la Ion Barbu, ^n partea a doua a parnasian-hermeticei sale ars poetica: «Ar trebui un c$ntec ^nc@p@tor precum / Fo}nirea m@t@soas@ a m@rilor cu sare; / Ori lauda gr@dinii de ^ngeri, c$nd r@sare / Din coasta b@rb@teasc@ al Evei trunchi de fum.» (Timbru de I. Barbu – v. BJS, 14).
 Poporanism
Poporanismul este un curent cultural (politic, literar etc.) ce a ap@rut în Rom$nia primelor decenii ale secolului al XX-lea ca reac]ie antis@m@n@torist@ }i deopotriv@ antisimbolist@, afirm$nd principiile: adev@rata cultur@ na]ional@ este rodul particip@rii maselor populare la producerea }i aprecierea valorilor culturale / literare (în mod special, prin }colirea ]@r@nimii); literatura na]ional@ nu poate fi produsul curentelor estetice „decadente”, „neadecvate”, „de import” (ca simbolismul), dar nici al „falsei înfrumuse]@ri” autohton-s@m@n@toriste, ci numai al unei reflect@ri veridice }i critice a structurilor societ@]ii, a ruralismului specific rom$nesc în respectivele decenii de început de secol etc.

Centrul de iradiere al poporanismului (derivat de la poporan- + arhiproductivul sufix -ism, traduc$nd, de fapt, rusescul narodnicestvo) l-a constituit revista «Via]a Rom$neasc@» (Ia}i: 1906 – 1916; 1920 – 1929; Bucure}ti: 1930 – 1940; 1944 – 1946; 1948 – 2000), ^n vremea ^n care a avut ca „spiritus rector“ pe Garabet Ibr@ileanu (T$rgu Frumos, 23 mai 1871 – 10 martie 1936, Bucure}ti), acestuia dator$ndu-i-se }i programul cultural, din 1906, al mi}c@rii.

Estetica poporanismului. Garabet Ibr@ileanu combate exalt@rile s@m@n@toriste ale trecutului istoric, ale virtu]ilor ]@r@nimii, sus]ine c@ o veritabil@ cultur@ na]ional@ se va na}te c$nd masele populare «vor lua parte }i la formarea }i la aprecierea valorii culturale», recomand$nd scriitorilor „simpatie pentru clasele deposedate“, cuprinderea specificului na]ional rom$nesc ^n opere, ^n „formula“ literar@ pe care autorul o consider@ cea mai adecvat@. «Via]a Rom$neasc@» mai promoveaz@: iluminarea ]@r@nimii prin propagarea culturii ^n r$ndurile ei (principiu preluat de la ilumini}ti), atitudine realist-critic@ ^ndeosebi fa]@ de falsa ^nfrumuse]are a vie]ii. Cei mai str@luci]i reprezentan]i ai poporanismului sunt scriitorii: Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Ion Ag$rbiceanu, Octavian Goga }. a. (cf. CILR, 661 sqq.; DTL, 340 sq.).
 Portret

(cf. fr. portrait)


Portretul desemneaz@ fie reprezentarea unei persoane ca subiect al operei plastice (ens-ul zugr@vit / pictat fiind reprezentat „în întregime“, „bust“, sau „cap“), fie ca subiect al unei crea]ii din perimetrul beletristicii, „zugr@virea“ / „pictura“ fiind f@cut@ de data aceasta „numai în cuvinte“, surprinz$ndu-se (insului / eroului) at$t tr@s@turile fizice, c$t }i cele psihice / morale, patologice, tipologice (pe c$t posibil) etc.

Memorabil este portretul lui Decebal, f@cut ultimului rege-erou al Daciei (dintre anii 87 }i 106 d. H.), al Nemuritorilor, de c@tre istoricul Cassius Dio, chiar din inima Imperiului Roman, prin fraze parc@ desprinse din piatra Columnei Decebalo-Traiane din Roma: «Decebal era foarte priceput, uimitor, ^n urzirea, ^n ^ntocmirea / pl@nuirea r@zboaielor }i iscusit / dibaciu ^n realizarea lor, }tiind c$nd trebuie s@ n@v@leasc@ }i c$nd s@ se retrag@, me}ter ^n a ^ntinde curse, viteaz / ager ^n lupt@ (me}ter ^n a}ternerea curselor }i iute la fapt@), }tiutor ^n a se folosi de izb$nd@ c$t }i de ^ndreptarea ureunei ^nfr$ngeri suferite (}tiind deopotriv@ s@ foloseasc@ o biruin]@ }i s@ ias@ cu bine dintr-o ^nfr$ngere) – pentru care ^ndelung@ vreme a fost un potrivnic / adversar periculos poporului roman» (Istoria roman@, LXVII). Notabil@ este }i arta portretului ^nt$lnit@ la cronicarii rom$ni, ^ndeosebi, la Grigore Ureche, realizatorul celebrului portret al lui {tefan cel Mare, unde vorbe}te despre tr@s@tura fizic@ esen]ial@, „statura mic@“, }i unde surprinde apoi „veridic“ dimensiunile psiho-morale ale personalit@]ii istorice (temperamentul coleric, reprezenta instan]a suprem@ ^n stat, autocratul / „monarhul cu puteri depline“, integritate, vrednicie / h@rnicie, diplomat rafinat, imprezivibil, mare strateg al timpului, miza pe for]a exemplului personal ^n b@t@lii, putere de adaptare la orice situa]ie, ^ncrez@tor ^n sine, insistent-temerar }i ^n]elept fructificator al „trec@toarelor e}ecuri“): «Fost-au acest {tefan-Vod@ om nu mare de stat, m$nios }i de grab@ a v@rsa s$nge nevinovat; de multe ori la ospe]e omor$ia f@r@ giude]. Amintrelea era om ^ntreg la fire, nelene}u, }i lucrul s@u ^l }tiia a-l acoperi, }i unde nu g$ndeai, acolo ^l aflai. La lucruri de r@zboaie me}ter; unde era nevoie, ^nsu}i s@ v$r$ia, ca v@z$ndu-l ai s@i, s@ nu ^nd@r@pteze, }i pentru aceia raru r@zboiu de nu biruia. {i unde-l biruia al]ii, nu pierdea n@dejdea, c@ }tiindu-s@ c@zut (...), s@ r@dica deasupra biruitorilor. Mai apoi, dup@ moartea lui, }i ficiorul s@u, Bogdan-Vod@, urma lui luase, de lucruri vitej@}ti, cum s@ t$mpl@: den pom bun, road@ bun@ op s@ iase. Iar pre {tefan-Vod@ l-au ^ngropat ]ara cu mult@ jale (...) ^n m@n@stire, ^n Putna, carea era de d$nsul zidit@. (...) Au domnit {tefan-Vod@ 47 de ani }i 2 luni }i 3 s@pt@m$ni }i au f@cut 44 de m@n@stiri, }i singur ]iitoriu preste toat@ ]ara.» (Letopise]ul [@rii Moldovei de Gr. Ureche). De sub pana de geniu cu care sunt ^nzestra]i marii no}tri prozatori ies }i „portrete-eclat“, dintr-o singur@ fraz@: «Era ^n sat }i dasc@lul Iordache, f$rn$itul de la strana mare (...), dar cl@mp@nea de b@tr$n ce era; }-apoi mai avea }i darul suptului...» (Amintiri din copil@rie de Ion Creang@).


  Postmodernism

(din post-, „dup@“ + -modernism)


Prin postmodernism (adic@ modernismul de dup@... nu se }tie ce...) este desemnat@ „o mod@ literar@“ („curent literar“ ar fi prea mult spus), revendicat@ de „promo]ia '80“ (sau de „genera]ia optzecist@“), sus]in$nd c@ „realizeaz@ un dialog livresc cu modernismul / tradi]ia“, c@ – de vreme ce „spa]iul nout@]ii literare s-a îngustat o dat@ cu modernii / moderni}tii“ – pot intra „în programul lor de crea]ie“, gra]ie intertextualit@]ii, }i „frecvente referiri la valorile culturale culturale, din c@r]i, ale umaanit@]ii“, c@ – nemaiput$nd inventa inocen]a, nemaifiind capabili de crea]ie / oper@ original@, proprie –, î}i pot însu}i crea]iile tradi]iei „din unghiul sensibilit@]ii moderne“, permi]$ndu-}i „a le dezv@lui fe]e comice / grote}ti“, într-o atitudine „critic@ / ironic@“ de relativizare a valorilor care p@reau cu adev@rat imuabile“ (merg$nd p$n@ la profanare, plagiat etc.).

Cei c$]iva scriitori despre care se afirm@ c@ au veritabil@ crea]ie „postmodernist@“ se situeaz@ de fapt ^n trena modernismului resurec]ional, ori a paradoxismului genera]iei Labi}-St@nescu-Sorescu.


 Poveste
Povestea este specia genului epic – înt$lnit@ at$t în folclorul literar c$t }i în literatura cult@ –, un soi de „basm prescurtat“, re]in$nd numai esen]ialele înt$mpl@ri ale eroilor supranaturali / fantastici, din care se poate extrage de c@tre receptor o înv@]@tur@ „imediat@“.
  Povestire

(din infinitivul lung al verbului a povesti)


Povestirea este specia genului epic, cu un singur plan dominat de un narator-martor la evenimentul / faptul „excep]ional“ înt$mplat c$ndva unui protagonist – ori unui cuplu protagonist – }i celorlal]i eroi ce-l secundeaz@ în ac]iune.

%n povestire, «rela]ia narator-receptor este cea care determin@ organizarea discursului narativ; R. Barthes o numea valoare de schimb, conven]ie care porne}te chiar din inten]ionalitatea nar@rii» (DTL, 343), ceea ce implic@: a) oralitatea (av$ndu-}i originea ^n bog@]ia folclorului literar autohton, povestirea p@streaz@ aparen]a «de dialog ^ntre narator-receptor, care, ^ntr-un fel, constituie sensul justificativ al actului de a povesti» – ibid., p. 344); b) ceremonialul (aspect „esen]ial“; dialogul «este ^ntre]inut de un sistem de conven]ii, echivalent cu ^ns@}i arta de a povesti» – ibid.); c) atmosfera («rezultat@ at$t din caracterul, mai mult sau mai pu]in spectaculos al ^nt$mpl@rii, c$t }i din valoarea de schimb a rela]iei narator-receptor; ca de]in@tor al faptului epic, naratorul ^}i organizeaz@ discursul pe baza principiului psihologic al a}tept@rii frustrate; el regizeaz@ tensiunea, suspensul, respect$nd }i cultiv$nd o tactic@ a povestirii, care urm@re}te asigurarea interesului receptorului pe tot parcursul povestirii.» – ibid.). „Sub-stan]a narativ@“, calitatea intrigii, ^ntr-o povestire, trebuie s@ fie selective ^n vederea vectoriz@rii receptorului ^n semnifica]ii etic-estetice. Personajul povestirii, concretiz$nd numai o stare conflictual@ dintr-un timp trecut (fa]@ de timpul nar@rii), permite accentuarea situa]iei epice etc.

%n „decaedrul de aur“ al volumelor de povestiri rom$ne}ti se relev@: «Convorbiri duhovnice}ti» (420 d. H. / 429) de Sf$ntul Ioan Cassian; «O sam@ de cuvinte» (1743) de Ion Neculce, «Mo} Nichifor Co]cariul» (1877) de Ion Creang@, «P@cat» (1892) de I. L. Caragiale, «La Grandiflora» (1928) de Gib Mih@escu, «Hanu Ancu]ei» (1928) de Mihail Sadoveanu, «Povestiri» (1966) de Vasile Voiculescu, «Var@ buimac@» (1967) de F@nu} Neagu, «Scrisori provinciale» (1976) de {tefan B@nulescu, «{oarecele B }i alte povestiri» (1983) de Ion D. S$rbu.
 Proletcultism

(din prolet- + -kult- < lb. rus@: Proletarskaia kultura / „Cultura proletar@“ > + -ism)


Proletcultismul desemneaz@ o doctrin@ pseudo-estetic-literar@, potrivit c@reia, dup@ o revolu]ie a proletariatului (ca „revolu]iile bol}eviste / comuniste“): (1) trebuie s@ fie anihilat@ / „ars@“ cultura veche }i s@ fie format@ o cultur@ nou@, pus@ în slujba muncitorimii }i a ]@r@nimii, în slujba claselor fundamentale dintr-o societate de tip totalitarist-socialist / comunist; (2) arta trebuie s@ oglindeasc@ numai realiz@rile muncitorimii / ]@r@nimii, modul de produc]ie socialist, „luminosul chip al comunistului“ („erou-etalon“), deoarece „experien]a de via]@ proletar@“ }i „experien]a artistic@ proletar@“ sunt diametral opuse „experien]ei de via]@ a burgheziei“ }i „experin]ei artistice a burgheziei“, „din trecut“ neprelu$ndu-se dec$t „experien]a tehnic@“; (3) arti}tii / artele s@ coboare „din turnul de filde}“ }i s@ intre „neap@rat“ în uzine, în fabrici, pe }antiere, în colhozuri („cooperative agricole de produc]ie“) etc.

(v. supra – epoc@ literar@ / Epoca „dec@derii regalit@]ii“ }i a „terorii republicane proletcultiste“ din Rom$nia „lag@rului socialist“: 1945 – 1958 / 1960).


 Prolog

(lat. prologus; cf. fr. prologue, „vorbire / cuv$nt ^nainte“)


Prologul desemneaz@ partea-preambul a unei opere literare. {i ^n literatura rom$n@ prologul (sinonime: argument, cuv$nt l@muritor / explicativ etc.) a fost „cultivat“ din necesit@]i estetice de o serie de scriitori. Dimitrie Cantemir ^}i ^nso]e}te fabliau-romanul (scris ^ntre anii 1703 }i 1705), Istoria ieroglific@, de dou@ prologuri: Izvoditoriul cititorului, s@n@tate («Precum de toat@ probozirea vrednic s@ fiu, o, iubitule, foarte bine cunosc – c@ ostenin]a cheltuit@ nu s@ jele}te, f@r@ numai c$nd ^n urm@ vreun folos cumva nu aduce. / ... / Ale streinilor – carii mai cu to]ii ^nc@ ^ntre vii sint – cele de laud@ vrednice vrednicii, m@car c@ cu d$nsele condeiul a-mi ^mpodobi foarte priimitoriu a} fi fost, ^ns@ alalte, carile din calea laudei ab@tute sint, numere, nevoin]e }i fapte, a}e de tot dezv@lite ^n mijlocul theatrului cititorilor a le scoate }i faptele ^ntr-ascuns lucrate f@r@ nici o siial@ ^n fa]@ a le lovi, nici cinste}, nici de folos a fi am putut giudeca. A doa: c@ istoriia aceasta nu a vreunor ]@ri ce a unor case numai }i  ieste. De care lucru, pentru asupreala mai sus pomenit@, pre fietecare chip supt numele a vreuniia din pasiri sau a vreunuia din dobitoace a supune, }i firea chipului cu firea dihanii ca s@-}i r@duc@ tare am nevoit. A triia }i cea mai cu deadins pricin@ ieste c@ nu at$ta cursul istoriii ^n minte mi-au fost, pre c$t spre deprinderea ritoriceasc@ nevoindu-m@...») }i Iar@}i c@tr@ cititoriu («Vii }ti, iubitule, c@ nu pentru cei carii ^ntr-aceste pomenite limbi pedepsi]i sint scara acii am supus, ce, pentru ca de ^mprumutarea cuvintelor streine cei mai nedeprin}i lovind, vreare-a} ca a}e a le ^n]@lege }i ^n dialectul strein s@ s@ deprindz@...»). Ion Budai-Deleanu pune ^n fruntea epopeii sale, «poemation eroi-comico-satiric alc@tuit ^n doaospr@zece c$ntece...», [iganiada (scris@ ^n orizontul anului 1800), un interesant Prolog («S@ fie preceput }’alte neamuri a Europei pre]ul voroavei }i dulcea]a graiurilor bine r$nduit@, adec@ ritorica }i poesia, cum au ^n]@lesu-o elinii }i romanii, o ! c$]i eroi sl@vi]i s@ ar ivi dintre varvari... / ... / Lu$nd firul istorii neamului nostru rom@nesc, de c$nd s@ au a}ezat ^n Dacia, c$]i }i mai c$]i b@rba]i, cu tot feliul de v@rtu]i str@lucitori, am cunoa}te daar@ acum, deac@ s@ ar fi aflat ^ntre rom$ni, din vreme ^n vreme, b@rba]i care s@ fie scris via]a lor }i cu m@estru condeiu, ^mpodobindu-le fapte }i ^n@l]$ndu-i dup@ vrednicie, s@ ^i fie trimis str@nepo]ilor viitori. / ... / Pentru aceasta, p@n@ la un alt prilej, c$nd mi se va lovi s@ beu din f$nt$na curatelor surori, prime}te, iubite cetitoriu, cu bun@ voin]@ aceast@ izvoditur@ !... }i socote}te cu priin]@, aduc$ndu-]i purure aminte c@ apa de balt@ nice odinioar@ nu este limpede ca de f$nt$n@.»); la fiecare „c$ntecu“ din «[iganiada», exist@ c$te o strof@-prolog (din }ase versuri), sau Argumentul: «P@n’ Vlad-Vod@ pe ]igani armeaz@, / Asupra lor Urgia-^nt@r$t@ / Pe S@tana, ce r@u le ureaz@, / %ntracea, lu$ndu}’ de drum pit@, / De la Fl@m$nda pleac@ voioasa / [ig@nimea drept c@tr@-Inimoasa.». {i Nicolae Filimon pune ^n fruntea romanului s@u „modern“, Ciocoii vechi }i noi (^n 1862), un Prolog, unde atrage aten]ia cititorului asupra tipologiei ciocoiului («Nimic nu este mai periculos pentru un stat ce voie}te a se reorganiza, dec$t a da fr$nele guvernului ^n m$nile parveni]ilor, meni]i din concep]iune a fi slugi }i educa]i ^ntr-un mod cum s@ scoat@ lapte din piatr@ cu orice pre] !... Platon a zis, cu dou@ mii de ani ^nainte de a lua noi pana ^n m$n@ ca s@ descriem pe ciocoi, c@ un om, ca s@ poat@ deveni cet@]ean onest, mai ^nt$i de toate cat@ s@ fie n@scut bine, crescut ^n frica lui Dumnezeu, }i din copil@rie p$n@ la maturitate s@ tr@iasc@ ^nconjurat de oameni virtuo}i }i drep]i. Ciocoiul este totdauna }i ^n orice ]ar@ un om venal, ipocrit, la}, orgolios, lacom, brutal p$n@ la barbarie }i dotat cu o ambi]iune nem@rginit@, care eclat@ ca o bomb@ pe dat@ ce }i-a ajuns ]inta aspira]iunilor sale...»). {i mari romancieri rom$ni din secolul al XX-lea apeleaz@ la prolog. Alexandru Ivasiuc ^}i deschide romanul P@s@rile (din anul 1970) cu un ultramodern Prolog, unde cititorul este „familiarizat“ cu „starea de spirit“ a protagonistului: «M@car de-ar exista un viitor. %nc@ foarte ce]os, cu o mie de posibilit@]i, dintre care unele chiar dezastre. A}a ar fi trebuit s@ ^n]eleg de la ^nceput, c$nd mi-am schimbat planurile, c$nd am ^ncercat s@ fug tocmai de concluzia care se impunea de la sine. (...) Starea mea de spirit era un amestec de grij@ pentru acela}i lucru, nedefinit, care urma s@ se ^nt$mple. Peisajul era animat de pulsa]ia mea interioar@.
 Proverb

(lat. proverbium, „dicton“)


Proverbul desemneaz@ de obicei o fraz@ metaforizat@, bimembr@, ritmic@ / rimat@, u}or-memorabil@, con]in$nd o observa]ie, rod al acumul@rilor milenare de experien]@ de via]@ dacorom$neasc@, formulat@ lapidar, ca postulat, o înv@]@tur@ moral@ / filosofic@, pragmatic@ etc.

Disciplina care are ^n obiectivul de cercetare proverbele se nume}te paremiologie. Spicuim c$teva din mul]imea de proverbe dacorom$ne}ti: «A ajuns vremea s@ nu se mai ^ncread@ omul nici ^n c@ma}a lui» (MPR, 10); «A c@uta nod ^n papur@ }i pete ^n soare» (MPR, 14); «Adu-]i aminte de mama ta }i de tat@l t@u, c$nd }ezi ^n mijlocul celor mari.» (MPR, 19); «Albina cea bun@ nu se pune pe o floare vestejit@» (MPR, 29); «Au venit s@lbatecii s@ ^mpace domesticii» (MPR, 45); «Banul te duce, banul te-aduce» (MPR, 49); «Binele pe om ^l scap@ de foc }i de ap@.» (MPR, 53); «Boul se leag@ de coarne }i omul de limb@» (MPR, 56); «Cele rele s@ le scrii pe apa ce curge, iar facerea de bine ^n piatr@ s@ o sapi» (MPR, 67); «Cel ce tot alege, / Pe urm@ culege» (ibid.).


  Proz@

(lat. prorsa; cf. „prorsa et vorsa facundia“ / „^n proz@ }i ^n versuri“)


Prin proz@ este desemnat@, în general, crea]ia beletristic@ aflat@ în antonimie cu poezia, crea]ia ce are în statut obiectul estetic, în form@ de discurs, oral, sau scris, ca un mod de expresie nesupus nici normelor de versifica]ie, nici categoriilor expresiei poetice, crea]ie în al c@rei teritoriu / spa]iu se afl@ neap@rat un narator }i personaje angajate într-o ac]iune complex@, într-un plan sau în mai multe (paralele, secante etc.) }i în care se disting tipuri variate de organizare / arhitectur@ (construc]ie), de la povestire }i basm, la schi]@, nuvel@, roman etc.

Proza mai este definit@ drept „ansamblul textelor caracterizate de modul neversificat de utilizare a limbajului“, unde se opereaz@ cu tipologii, unde se distinge majoritatea stilurilor func]ionale ale limbii (proz@ beletristic@, proz@ administrativ-juridic@, proz@ oratoric@ etc.), unde exist@ neap@rat naratorul („ochiul povestitorului“) evolu$nd de la retorica direct@ / autoritar@, din nara]iunile homerico-biblice, la o retoric@ dramatizat@, unde „istoria“ / „fabula“, adic@ evenimentele relatate se dispun ^ntr-o anumit@ succesiune, desemnat@ prin termenul de subiect / discurs, subiect narativ constituit din lan]uri de elemente, numite motive (libere, incidentale, toposuri, laitmotive etc.), unde personajul / eroul poate fi principal, secundar, ori episodic, reflector etc., unde instan]ele comunic@rii se dezv@luie, de la instan]a-autor, ce poate fi }i instan]@-narator, sau chiar instan]@-personaj etc., unde personajul se poate manifesta at$t prin angajare dialogic@, sau exterioar@, c$t }i prin cea monologic@ (interioar@), prozatorul put$nd s@ ^nf@]i}eze via]a / lumea cu toate problemele „fr@m$nt@toare“ printr-o relativ@ deta}are, gra]ie disimul@rii „din spatele personajelor“, concentr$ndu-se asupra realit@]ii imediate, asupra mirificului omenesc, asupra socialului, circumstan]elor, evenimentelor, lucrurilor etc.

Privitor la proz@, deosebit de interesant@ ni se pare bogata corol@ de opinii a esteticienilor. Eugeniu Speran]ia consider@ c@ proza «^}i are ades originea ^n poezia epic@, iar aceasta ^n simpla relatare spontan@, lipsit@ de preten]ii literare; povestirea, mai mult ori mai pu]in debitoare fanteziei }i mitului, are aceea}i vechime ca }i cuv$ntul }i, eliber$ndu-se, ^n limbajul familial, din versifica]ie, a circulat ^ntotdeauna, lu$nd diferite propor]ii; basmul, deci mitul, st@ la originea ^ntregii crea]ii epice, cu singura not@ distinctiv@ c@, atunci c$nd evenimentele supranaturale din cuprinsul unei poevstiri g@sesc credit deplin ^n cugetul emi]@torului }i ^ntr-acel al receptorului, relatarea nu mai e propriu-zis literar@, ci apare ca istoric@, pe c$nd dispari]ia acestui credit d@ povestirii caracter literar }i, eventual, poetic.» (SpPoe, 123 sq.). Benedetto Croce face c$teva observa]ii de mare fine]e: «Expresia prozei se deosebe}te de expresia poetic@ tot astfel cum fantezia se deosebe}te de g$ndire, }i crea]ia poetic@ de cea filosofic@. Orice alt@ distinc]ie, ^ntemeiat@ pe distinc]ia fizic@ a sunetelor articulate }i a feluritelor lor a}ez@ri, a succesiunilor, ritmurilor }i metrilor lor, nu duce }i nu poate duce nicic$nd la nici un rezultat, at$t ^n leg@tur@ cu aceast@ form@ de expresie, c$t }i cu celelalte pe care le examin@m pe r$nd; cunoscute din exterior, toate prezint@ acelea}i sunete, acelea}i forme de a}ezare }i de succesiune, ori numai diferen]e labile }i iluzorii, iar ^n ceea ce prive}te deosebirea ^ntre expresia poetic@ }i expresia prozei, se poate spune c@ problema a fost odat@ pentru totdeauna ^nchis@ de c$nd Aristotel i-a dezv@luit inconssisten]a, observ$nd c@ exist@ crea]ii filosofice ^n discurs legat sau metric, }i poeziii ^n discurs liber; }i nici n-a mai fost cu putin]@, ^n timpurile moderne, ca respectiva chestiune s@ fie vreodat@ reluat@ cu solu]ii c$t de c$t fericite.» (CroP, 33).
 Prozodie

(cf. fr. prosodie)


Prin prozodie este desemnat@ fie }tiin]a care studiaz@ cantitatea / durata vocalelor / silabelor în diferite p@r]i constitutive ale cuv$ntului (în limbile „cantitativului“) }i accentuarea sau neaccentuarea lor (în limbile „calitativului“), fie – în sinonimie cu metrica (supra) – }tiin]a despre unit@]ile ritmice.
 Psalm

(cf. gr. psalmos)


Psalmul este specia liricii religioase în care eul într@ în dialog cu Dumnezeirea, fie în formula unei cereri / rugi (rug@ciuni), fie în formula elogiului / mul]umirii, drept urmare a împlinirii cererilor / rug@ciunilor anterioare.

Filonul aurifer al psalmului autentic-dacorom$nesc este „inaugurat“ de Dimitrie B@ril@ Dosoftei (1624 – 1693), autor – din anul 1673 – nu numai al „psalomilor lui David“, tradu}i, apoi turna]i ^n versuri («Psaltirea ^n versuri»), ci }i al celor «patru p@rechi de stihuri», „scornite“ de mitropolitul dacorom$n ^ntru „pr@virea“ celui de-al 132-lea psalm davidian: Cine-}i face zid de pace, / Turnuri de fr@]ie, / Duce via]@ f@r@ grea]@ / 'Ntr-a sa bog@]ie. / C@-i mai bun@ depreun@ / Via]a cea fr@]easc@ / Dec$t arm@ ce destram@ / Oaste viteljeasc@. («Cine-}i face zid de pace...» / «Psalomul 132-a» de Dimitrie B@ril@ Dosoftei). Capodopere ale speciei ^nt$lnim }i la Alexandru Macedonski (1854 – 1920): Doamne, toate sunt prin Tine: / {i averea, }i puterea, / Fericirea, m$ng$ierea: / Ce ne trebuie }tii bine. / Dai cu dreapt@ socotin]@ / Mul]umiri }i suferin]@: / Lui Iisus i-ai dat o cruce / C@ }tiai c-o poate duce; / C$nd dureri ne dai }i nou@, / Ne dai pl$nsul ca o rou@; / C$nd dai marilor putere, / Nu le dai nici o pl@cere, / C$nd dai r@ilor cruzime, / Dai bl$nde]e la victime. / E}ti puterea în]eleapt@ / {i justi]ia cea dreapt@; / F@ oric$nd ce vrei din mine. // Doamne, toate sunt prin Tine... («X. Doamne, toate...» de Al. Macedonski); revolu]ionarea speciei se datoreaz@ ^ns@ lui Tudor Arghezi (1880 – 1967).


  Punct culminant
Punctul culminant este partea subiectului unei opere literare în care desf@}urarea ac]iunii, intriga ating „un maximum de intensitate“, „apogeul tensional“.

Punctul culminant este nelipsit ^n crea]iile epice }i dramatice; rarisim se arat@ }i ^n cele lirice. %n celebra comedie, «O scrisoare pierdut@», de I. L. Caragiale, punctul culminant este constituit de «anun]area numelui lui Agami]@ Dabdanache drept candidat ^n alegerile ce urmeaz@, dup@ care totul se precipit@ spre deznod@m$nt» (DTL, 355). %n nuvela «Alexandru L@pu}neanul» de C. Negruzzi, punctul culminant const@ ^n „osp@]ul de ^mp@care“ cu boierii tr@d@tori invita]i la Curtea Domneasc@ unde, „c$nd b@utura ^i ^nfierb$nt@“, „ar@t$ndu-}i lucrarea demonic@“, din ordinul autocratului, cei 47 de participan]i sunt uci}i, t@indu-li-se capetele apoi, spre a fi dispuse dup@ ranguri, ^ntr-o piramid@, oferit@ ca „leac de fric@“ doamnei Ruxanda. %n romanul «Ion» de Liviu Rebreanu, punctul culminant este reprezentat de scena sp$nzur@rii Anei (dup@ ce eroina, tratat@ brutal de Ion ca so], ^n]elege c@ a fost folosit@ de de acesta doar pentru a pune m$na pe p@m$nturile ei de zestre); ^n «Morome]ii», de Marin Preda, punctul culminant se proiecteaz@ ^n scena ^n care protagonistul ^}i bate „fiii r@zvr@ti]i“ cu parul, crez$nd c@ numai aceasta ar fi solu]ia salv@rii familiei strcuturate gentilic de la destr@marea impus@ de fapt de un timp belicos-mondial „ce nu mai avea r@bdare cu oamenii“ etc.


  Realism

(lat. realis, „real“; cf. fr. réalisme)


Realismul este un curent literar, ap@rut ca reac]ie antiromantic@, determinat }i de marile descoperiri }tiin]ifice, de pozitivismul }i de materialismul dinspre jum@tatea secolului al XIX-lea, av$nd ca principii estetice: respectarea adev@rului vie]ii, „obiectivitate“ în surprinderea rela]iilor dintre caracter }i mediu, observa]ie social@ / psihologic@ profund@, relevarea caracteristicului, semnificativului, tipizarea ca mijloc de generalizare a fenomenelor vie]ii într-o form@ concret@, surprinderea personajului în transformare / metamorfoz@, relevarea acuzatoare / critic@ a socialelor contradic]ii etc.

%n accep]iunea sa modern@, termenul s-a impus mai ^nt$i ^n Fran]a, ^ntre anii 1850 }i 1857, gra]ie at$t revistei lui Duranty, Réalisme, c$t }i teoreticianului Champfleury, autorul volumului de eseuri Le Réalisme (1857), care solicita scriitorului «s@ fie un stenograf, s@ ^ntreprind@ anchete ^n mediile cele mai diverse, s@ adune documente» (DTL, 358). Chiar Balzac, autorul Comediei umane, a teoretizat «tehnica detaliului, a observa]iei }i a obiectivit@]ii» (ibid.).

%n literatura rom$n@, realismul s-a propagat ^nc@ din orizontul anului 1860, rodul noii estetici v@z$ndu-se (^ntre elementele clasice }i romantice), ^n romanul Ciocoii vechi }i noi de Nicolae Filimon, roman-foileton publicat mai ^nt$i, ^n 1862, de Revista Rom$n@ (condus@ de A. l. Odobescu), apoi ap@rut }i ^n volum, ^n 1863.

%ntre cei mai str@luci]i reprezenta]i ai realismului rom$nesc se afl@: Ion Creang@, I. L. Caragiale, Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, George C@linescu, Marin Preda, Eugen Barbu, Dumitru Radu Popescu, Augustin Buzura, Nicolae Breban }. a.


  Receptor

(cf. fr. récepteur, „cel ce / care prime}te“)


Receptorul este „beneficiarul“ informa]iei (iar, „ideal“, }i transformatorul benefic al acesteia) din orice situa]ie de comunicare.

%n perimetrul literaturii, ^ntre receptorii cei mai valoro}i se afl@ }i afla-se-vor – p$n@ dincolo de mileniul al treilea – tot distin}ii cititori anonimi, iubitori ai libr@riilor }i ai bibliotecilor. Al@turi de emi]@tor, receptor, canal, cod, mesaj, ca elemente constitutive ale situa]iei de comunicare, se mai afl@ referentul, feed-back-ul etc.


 Redundan]@

(cf. lat. redundare, „a curge pe deasupra“)


Redundan]a desemneaz@ fie – ca în vechea retoric@ – un stil ornamentat excesiv, cu inutile repeti]ii, duc$nd la prolixitatea textului, fie – ca în teoria informa]iei – un inutil surplus de semne fa]@ de necesarul transmiterii unui mesaj, }iruri / repertorii de semne }i coduri (comune emi]@torului }i receptorului) dintr-o „comunicare“ neaduc$nd vreo informa]ie, absen]a valorii de noutate dintr-o mul]ime de elemente, reprezent$nd „balastul“, sau chiar „previzibilul unei inova]ii estetice“ care, totu}i, faciliteaz@ într-un mesaj accesibilitatea par]ial@ la o „noutate / inven]ie“.

Orice mesaj – inclusiv cel artistic – se situeaz@ ^ntre polul „originalit@]ii perfecte“ – ce „se ob]ine“ prin intermediul unui }ir de semne „total imprevizibile }i total ininteligibile“ – }i polul „banalit@]ii perfecte“ – ce „se ob]ine“ printr-o „redundan]@ total@“, ceea ce ^nseamn@ c@ respectiva „comunicare“ nu aduce „absolut nici o informa]ie“; «^ns@ tocmai pe baza redundan]ei ca form@ de realizare a informa]iei este posibil@ identificarea nout@]ii dintr-un mesaj, pentru c@ altfel o inven]ie total@ n-ar fi inteligibil@» (DTL, 364).


 Referent

(lat. refero, „a raporta, a referi“; cf. fr. référence / germ. Referenz)


Referentul este elementul din universul nostru, „acel ceva“, sau „acel cineva“, despre care – în orice situa]ie de comunicare – un mesaj d@ o informa]ie.

Altfel spus este „reflectatul“ din informa]ie. Totodat@, prin referent se ^n]elege specialistul dintr-un domeniu ce este }i ^ntocmitorul mesajului d@t@tor de informa]ie despre „acel ceva“, sau „acel cineva“.


 Refluxgenera]ie (the generation of deep clearness)
Refluxgenera]ia (the generation of deep clearness) este „al treilea val“ (c@ruia i se pot ad@uga }i „al patrulea“, ori „al cincilea“), „val“ / „genera]ie“ de „reflux“, de „retragere la matc@“ }i de „mari cristaliz@ri în profunzime“, angaj$ndu-se într-o cultur@ / literatur@, dup@ un puternic seism social (revolu]ie, r@zboi etc.), cu fireasca tendin]@ de ocupare }i de „primenire“ a „panoului central“.

(supra – genera]ie literar@)


  Refren

(lat. refringere, „a rupe“; cf. fr. refrain)


Refrenul literar desemneaz@ cuv$ntul, ori versul / versurile în reluare, la anumite intervale, spre a sublinia / ad$nci o idee, o stare etc., ori spre a amplifica expresivitatea textului.

%n literatura rom$n@, celebre sunt refrenele romantic-eminesciene («Vezi, r$ndunelele se duc, / Se scutur frunzele de nuc, / S-a}az@ bruma peste vii – / De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ? // ... // t$rzie toamn@ e acum, / Se scutur frunzele pe drum, / {i lanurile sunt pustii... / De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?» – De ce nu-mi vii), sinestezic-macedonschiene («Veni]i: privighetoarea c$nt@ }i liliacul e-nflorit!» – Noaptea de mai), ori bacoviene («Copacii albi, copacii negri» / «Cu pene albe, pene negre» – Decor) etc.


 Regionalism

(cf. fr. régionalisme)


Prin regionalism se în]elege orice element neaderent la limba literar@ dintr-o arie dialectal@, subdialectal@ sau de grai (fie de pronun]are / fonetic, fie lexical – cuv$nt, expresie, locu]iune, fie morfo-sintactic – form@ flexionar@, construc]ie sintactic@ etc.).

Regionalismele pot fi: b@n@]enisme („frunce“, ^n loc de frunte, inclusiv, „fruncea sl@nii“, „frace“, ^n loc de frate, „bage“, ^n loc de bade; broanc@, ^n loc de contrabas, cocie / „c@ru]@“, zeazet / „deget“ etc.), muntenisme de Oltenia („fus@i“, „f@cui“, „prins@i“, cotig@ / „cvagrig@“, b$r$ce, b$ib@rac, z$bic etc.), muntenisme de Bucure}ti (p@, ^n loc de pe, „to]i... este ^n frunte“ etc.), modovenisme („p@pu}oi“, ^n loc de porumb, „badana“, ^n loc de bidinea etc.) etc.


 Registru stilistic
Prin registru stilistic se în]elege totalitatea elementelor stilistice dintr-un text („oralo-text“) oferit / supus unei analize, raportarea fiec@rui element la „arealul“ s@u, la „nivelmetrica“ limbii etc.

„Nivelmetrica“ limbii ^nseamn@ ^n primul r$nd „sondarea“ textului pe nivelurile: fonetic, semantic, morfologic, sintactic }i stilistic-pur.


  Rela]ii temporale }i spa]iale
Structuralismul consider@ c@ într-o secven]@ (unitate narativ@ maximal@), între dou@ propozi]ii (sau enun]uri narative minimale), sunt posibile trei tipuri fundamentale de rela]ii, dou@ dintre acestea fiind rela]iile temporale }i rela]iile spa]iale.

Rela]ia logic@, sau de implica]ie, este al treilea tip de rela]ie din unitatea narativ@ maximal@.

Rela]ia temporal@ prive}te succesiunea cronologic@ a evenimentelor din obiectivul naratorului; la „suprafa]a textului“, aceast@ rela]ie se eviden]iaz@ prin m@rcile temporalit@]ii: „a doua zi“, „ant@r]“ / „an]@r]“, „apoi“, „dis-de-diminea]@“, „mai t$rziu“ etc.; c$nd nu este cazul, continuitatea / discontinuitaatea temporal@ nu mai solicit@ astfel de „m@rci“.

Rela]ia spa]ial@ se contureaz@ din „paralelismul structural al propozi]iilor“; „spa]iul textului / epic“ juxtapunerii propozi]iilor pe baza „unei anumite asem@n@ri ^ntre ele“ (Tv. Todorov). %n finalul de la «Povestea lui Harap-Alb», de Ion Creang@, o rela]ie spa]ial@ se datoreaz@ paralelismului: a turna ap@ moart@ – a stropi cu ap@ vie («Iar@ fata ^mp@ratului Ro}, ^n v@lm@}agul acesta, r@pede pune capul lui Harap-Alb la loc, ^l ^ncunjur@ de trei ori cu cele trei smicele de m@r dulce, toarn@ ap@ moart@, s@ steie s$ngele }i s@ se prind@ pielea, apoi ^l strope}te cu ap@ vie, }i atunci Harap-Alb ^ndat@ ^nvie...»).

 Renga (renku)

(din niponul renga, „a se ]ine lan]“)


Prin renga – sau renku – este desemnat un soi de poem nipon format dintr-o succesiune / „înl@n]uire“ de strofe de tip maeku / kami no ku (5 – 7 – 5) }i tsukeku / shimo no ku (7 – 7), angaj$nd „elitele“ Japoniei adeseori într-un sublim joc de-a poezia.

Moda poetic@ renga, devenit@ „moderna“ renku, dateaz@ de prin secolul al XII-lea, lungimea compunerilor poematice fiind dictat@ de num@rul de persoane participante la actul creator-liric: dokugin este renga / renku alc@tuit de o persoan@, ryõgin – renku „la patru ochi“ (de dou@ persoane), sangin – renku „orchestrat“ de trei poe]i / poetese }. a. m. d., potrivit tratatului eleborat de Nijõ Yoshimoto (1320 – 1388); poemele renga de dou@ strofe se numesc tanrenga; nijuin renga sunt poemele de dou@zeci de strofe; kasen desemneaz@ poemul renga de 36 de strofe; yoyoshi are 44 de strofe; gojuin renga este de 50 de strofe; hyakuin renga se ridica la o sut@ de strofe; renga de o mie de strofe se nume}te senku; poemul renga / renku de zece mii de strofe se nume}te manku. Pentru kasen (36 de strofe), potrivit „tratatului“ lui Nijõ Yoshimoto, poemul «se compune dup@ urm@torul cod: hokku, wakiku, daisan, toate trat$nd prim@vara, 4 nonsezonal, 5 vara (luna), 6 }i 7 vara, 8, 9, 12, 15, 19, 20 nonsezonale, 10 }i 11 nonsezonale (natur@, dragoste), 13 toamn@ (lun@), 14 toamn@, 16, 17, 18 (iarn@ (flori), 21, 22 prim@var@, 24 – 26 nonsezonale (dragoste), 27, 28 vara, 29 vara (luna), 30 vara, 31 – 33 nonsezonale, 34 prim@vara, 35 prim@vara (pomi ^nflori]i) }i 36, ageku, prim@vara; ^n afara primelor trei }i a ultimei strofe, care au denumiri speciale, restul grupelor de maeku }i tsukeku poart@ numele de hiraku, cu sensul de strofe comune.» (VBPoe, 51).


  Repeti]ie

(lat. repetitio; cf. fr. répétition)


Repeti]ia este figura de stil, cu valoare expresiv-afectiv@, patetic@, ori estetic@, rezid$nd în utilizarea de dou@ sau de mai multe ori a aceleia}i sintagme, a aceleia}i rela]ii gramaticale, a aceluia}i cuv$nt, a aceluia}i grup de sunete etc., cu condi]ia de a se focaliza în catharsis.

Din defini]ie se relev@ }i tipurile de repeti]ie: fonetic@ / fonologic@ (este cazul alitera]iei, asonan]ei, „chiasmului fonetic“ etc. – supra), lexical@ (prin care sunt reluate cuvinte, sintagme etc. – anafor@, antanaclaz@, epanaleps@, epifor@, simploc@ etc. – supra / infra), gramatical@ (anadiploz@, „chiasmul gramatical“, epanod@, epizeuxis, parigmenon, poliptoton – supra) etc.


 Reportaj

(cf. fr. reportage)


Prin reportaj se în]elege fie specia apar]in$nd stilului func]ional publicistic, care const@ într-o relatare / înregistrare de la fa]a locului a evenimentelor, a realit@]ilor contingente, de natura foto-instantaneelor, fie specia stilului func]ional beletristic în care autorul-reporter dublat de un veritabil poet / prozator, proiecteaz@ realul „de la fa]a / fe]ele locului“ pe registrele sublim-transfigur@rii, între verosimil }i fabulos / halucinatoriu etc.

%n literatura rom$n@, specia a fost proiectat@ la apogeu de Geo Bogza, prin monumentalul reportaj literar, «Cartea Oltului» (1940 / 1945).


 Resurec]ie (poetic@)

(lat resurrectio, „reînviere“; cf. fr. résurrection poétique)


Prin resurec]ie (poetic@) se în]elege reînvierea, trezirea sufletului / spiritului (poeziei) tuturor artelor / }tiin]elor, re-împrim@v@rarea t@r$murilor Logosului de dup@ pustiitoarele, sinistrele viscole din iernile aduse de dictaturi, de r@zboaie, într-o cultur@ na]ional@, ori continental@ / mondial@.

%n literatura rom$n@, ^ntre cele mai importante resurec]ii poetice (artistice / }tiin]ifice), se relev@ cea pa}optist@, declan}at@ de «Dacia Literar@», de articolul-program al acestei reviste, apoi resurec]ia (poetic@) antiproletcultist@ dintre anii 1960 – 1964 / 1965, culmin$nd cu „marea explozie liric@“ datorat@ genera]iei Labi}-St@nescu-Sorescu, sau genera]ia modernismului resurec]ional }i a revolu]iei paradoxismului. Un rol deosebit ^n resurec]ia poetic@ din 1960 – 1964 / 1965 l-a avut programul grup@rii de la revista Steaua.


  Rim@

(cf. fr. rime)


Prin rim@ este desemnat@ identitatea ultimelor silabe, ori a ultimelor }i a penultimelor – rarisim, }i a antepenultimelor –, de la dou@ sau mai multe cuvinte, sau chiar cuvintele omofone, dispuse armonic, în finalul a dou@ versuri / propozi]ii, ori în finalurile }i în „interioarele“ mai multor versuri / propozi]ii, av$ndu-se, de regul@, în obiectiv (al@turi de ritm }i de alte tehnici instrumentaliste / „wagneriene“) – ob]inerea unei muzicalit@]i „maxime“ a textului. Prin rim@ se mai ^n]elege }i omofonia grupurilor de sunete (litere) din finalul versurilor, sau din finalul unor cuvinte armonizatoare, dispuse ^n interiorul unor propozi]ii / fraze, spre a se ob]ine impresia de „muzicalitate total@“ a textului. Prin rim@ intern@ este desemnat@ rima plasat@ ^n interiorul versurilor sau al propozi]iilor / frazelor (ca, de exemplu, ^n rima simetric@ din acest micropoem-haiku, unde primul cuv$nt din ultimul vers – „jos“ – rimeaz@ „^n simetrie“ cu ultimul cuv$nt din acela}i vers – „frumos“, grupul de sunete -os-, reverber$nd semantic / sinestezic, fiind „ecoul“ unui

:

2007
2007 -> []
2007 -> Thomas reilly
2007 -> Sissejuhatus
2007 -> Socijalna psihologija
2007 -> A etiologia do crime segundo lombroso
2007 -> Hizmet/ mal alim ihalelerine ait tip kisa sözleşme tasarisi


Dostları ilə paylaş:

©2018 Учебные документы
Рады что Вы стали частью нашего образовательного сообщества.
?


-2001--528-s--v-2.html

-2001--528-s--v-24.html

-2001--528-s--v-29.html

-2001--528-s--v-33.html

-2001--528-s--v-38.html